La canaraua fetei şoptesc rugi sefiroţii, ursita răsucită pe-un miez de zar, sub porți, îţi zugrăveşte-n palmă fiinţa ghemuită. Ghiceşte-mi iar, iubito, Zohar jucat la sorţi, şi-acoperă arhaic iertările cu vorbe, te-ar dezgoli devreme stele cu coadă mov, simbolurile lumii lunatic mă vor cerne, sau le vom stinge zarea în visul lui Iov. Poate-i bine să crezi că-nţelesul e tainic; soseşte o pasăre şi patriarhii tresar, bătrânii pământului descântă ţărâna, şi-n Adam se aude cum plouă-n zadar.