vinul acesta care vine, Doamne,
îmi va arunca inima în aer
dinamitată de sânge

toamna își culege frunzele de pe jos
vorbindu-le pe limba vântului
ce linge pământul

cucuruzul s-a face mămăligă
ca în ceaunul cerului
luna cea mare

din floarea soarelui
vom mânca semințe
a nepăsare

mai înspre iarnă
broderii de brumă
ni s-or țese în nări