insomnia ca o iasomie uriașă -
umbrele frunzelor se joacă pe pleoape,
ochii unei pisici din vecini sclipesc
în copac
încep căutarea pornind din eter.
am găsit două brațe frumoase,
cu mâneci albastre.
mai multă culoare decât căldură
mă îmbrățișez cu ele și o voce dinspre tablou
străpunge întunericul
,,adormi în brațele mele
ca un leagăn micuț"
îmi întinde părul pe pernă, să simt bumbacul rece pe obraz
și mă bucur de moment ca de o inimă
desenată perfect cu degetul
pe geamul unui tren.

și mă bucur, mă bucur acum, doamne, uite
cum mă bucur
cu dinții, cu fruntea, cu respirația, cu ultimul gând rămas,
cu toate nopțile astea
absolute.
știu,
doamne
poate nu vom mai trăi iubirea asta
încă o dată.