Puteam culege oricâte flori, ca-n vis,
Unde le obțineam ca eroii din povești.
Nu creșteau chiar lângă noi, ci-n paradis
Printre licurici, unde zburau niște calești.

Uneam punctele imaginar, privind pe cer.
Luminau clipind ritmic și-nchipuiam
Mai multe basme de demult, cu fler,
În serile când se mai prindeau pe-un ram.

Cerul ne arăta câte vise s-au mai cules
Precum poveștile strânse-n pagini vechi
În nopțile cu nori, când unele s-au șters,
Dar le-am regăsit, ordonate-n perechi.

Căutăm stele, seara alunecând în vise
Printre ce a fost odată și nu s-a spus;
Ca fluturii zglobii nu se lasă ușor prinse.
În lumina zilei se pierd, revin după apus.

Pe urmă regăsim printre stele alte clipe,
Când puneam la un loc multe povești
De prin legende cu zei, satiri și nimfe.
Printre constelații îi regăsim cu vești.