Pe ale tale ce ți se dădură
Te sprijineai în cârja Coasei, doamnă
Deasupra celor care te condamnă
Te sărutai cu Dumnezeu pe gură.

E frunza întristată-n nimb de toamnă
Doar vinul veselia ne-o îndură
Și te priveam cu dragoste, cu ură
În tot ce poamele din măr înseamnă.

Tot vin deprin târziuri crizanteme,
E început de vis autumnal
Se-nfige-n minți de nebunii pumnal
Și pleacă pasărea, de frig se teme.

Pe limba zborului e numai vântul,
Pe meterez de ploi îmi sui cuvântul.