Mă iubeai cu gura plină de jeleuri
și mă admirai, sărutându-mă cu atâta drag
încât pielea mea devenea mică
pentru cât îmi creștea inima.
Mă iubeai pentru că eram frumos
și îți arătam asta de fiecare dată,
cum sunt eu privind în ochii tăi,
eu cel plin de defecte și răni adânci.
M-ai ales să te țin minte așa cum ești
fără nicio mască, goală,
așa cum nu te arătasei nimănui,
fără teama să mai fii judecată.
Fusesei destul.
Ma iubeai pentru că știam
să îți spun ik heb je graag
în ploiosul Sinderen
și ik kuss jouw neintje
în diminețile din Hove.

Mă iubeai pentru că știam
să îți ating mătăsos remușcările.
Mă iubeai
pentru că atunci când veneam la tine
camera ta nu mai mirosea a toamnă
ci a somn încrățișat,
cafea și piele îndrăgostită.