în sala oglinzilor
sfere de plastic repetă la infinit
o lumină aburindă

pe geamuri curge vast
orașul


pe raftul strâmb

între o masă șchioapă
și un ficus care repetă-n șoaptă secundele

stă veioza de la tine

un bol de lapte cu iarbă
un ochi de sticlă în benzină


detest veioza asta la fel de rece cum
m-ai ciupit odată


ce noroc de cutremurul
care repetă pământul
care-a ciobit oglinzile
a trăsnit masa
și a crăpat în două

veioza


o ridic acum
și o duc cu împăcare

la gunoi