Cum nimicurilor rupte din alte nimicuri
Le îmbumbă în încheieturi bumbii altor bumbi,
Mi se zvârcolesc și se întind zboruri de fluturi
Cărora le cresc în carne interioare de sâmburi.

În luminile lor când intru, precum valul mării
Ce peste plaje se odihnește stăruind de pază,
Goluri din care peste plinuri mi se revarsă
Dincolo de marginea lipsită de spații
Se aprind scânteind și luminează.

Asemenea lor, te rog, devin-o
Cu tot ceea ce ești atunci când vii
Și lasă-mi venirea ta se mi se prefacă
Altceva decât ceea ce în ființa ei
Poartă tot ce tu nu ai să fii!