ce iarnă ne-a fost dat să trăim toamna asta
cu un mănunchi de flori ofilite la geam
în loc de brad
dovleac copt pe masă și radio românia muzical
ninge cu frunze crocante,
cu musculițe de pământ ud
măcar pentru atât cred că merită să trăiești
e puțin ai spune, dar
e vreme de criză
criză de nervi
de putere

și în lume e mai frig ca niciodată și oamenii s-au facut
mici, mici, mici
s-au topit vertebrele, le-au crescut spini
nu mai visez echitația cu păsări, pomii sunt înalți și goi
ca niște cruci de piatra în ceruri
din clipă-n clipă ne-ar putea aduce
căderea
dragostea mea, poate lumii noastre nu îi va fi frig
dacă ne vom mângâia până or să ne crească spinii invers

ascultă bine
ce frumos cântă moartea
în florile din grădină