Va fi o zi ca multe altele în care am trăit,
când clopotul bisericii din sat va bate,
vestind că am murit,
lumea își va vedea de treburile ei, mai departe,
reculegându-se în șoapte,
unii îi vor da morții dreptate,
spunând în sinea lor
că este bine că am trecut în rândul morților,
și pentru mine și pentru ei,
alții, mai grei la suflet,
se vor tângui un pic,
înțelegând că după un timp
le va veni și lor rândul
că să îngrașe pământul
cu hoitul lor,
apoi va veni un nor
care le va acoperi pe toate
cu umbra sa,
iar oamenii vor uita
până și numele pe care l-am purtat
în viață
iar din mormântul în care am fost îngropat
va mai rămâne doar ceață