camera își pipăie
pereții în căutarea unei
spărturi prin care să se
reverse
scaunele fug
picioarele se împiedică
se împleticesc
masa solemnă își
mănâncă farfuriile
patul doarme tolănit
pe podea
un geam spart prin
care curge cotidianul
o cameră golită
aruncând cu scaune mese
pat
in acest decor
mi-am uitat viața
într-un loc lipit de
realitate ca un afiÈ™
mi-e frică să intru
în camera mea
pentru că ea vrea să intre
în mine ca într-o casă.