îmi place că ai tonus pozitiv,
îmi spun privindu-te cum te apropii
şi jur că dacă n-aş fi emotiv
te-aş întreba - de ce sub poala popii
alegi să spui… ce mie doar cu greu,
(micuţa mea biluţă de kendama)
admiţi să îmi şopteşti (şi nu mereu !)
de simt că mi se umflă catarama

deci agăţându-ne în anotimp
iubirile cu ac de gămălie
absurd şi exclusiv pe contratimp
storcând o limonadă ruginie,
să ne-ntrebăm – ridicol şi cochet –
de unde toată-această melodramă?

sau, dacă nu, să facem zaiafet
cu tulburel şi peşte şi pastramă