existăm separat iubim separat purtând pe noi
un frig camuflant ca o uniformă militară
cu empatie față de cârpa de șters emoții
prin interioare obscure totul
se-nvârte totul este un titirez deblocat
cui crezi că-i mai pasă de problemele noastre
exersăm
pașii aceluiași dans al unui tarabostes întârziat
în propria istorie
fiecare cu ale lui până se ajunge la apogeu
o ruptură cu scrâșnet
înstrăinarea copilului
boli fără leac apoi moartea drăgăstoasă
care ne va strânge-n brațe până la sufocare
nu e nimic de judecat
cui nu i s-a-ntâmplat să moară puțin în greva foamei în greva
dialogului în greva
altei identități/ înseamnă
că a trăit fără să se întrebe de ce o zi
poate fi mai lungă decât veacul
într-o casă cu pereți de sticlă unde nu frigul de pe trup ucide
ci momentul când vezi în ochii câinelui cum se lățește mila
cum te acoperă ea ca o plapumă caldă