ieri seară coborâseră printr-o crăpătură de nori

în sala de bal, mascații de la poliția de frontieră

să salte orice, așa e când ești dat în consemn

îi spunea fiecăruia cu care închina câte un pahar,

îți simți trecutul aproape, ca o lenjerie de corp transpirată

și viitorul ca măslina verde pe care nu reușești să

o înțepi cu scobitoarea, privind dincolo de sticlă.

ca să vezi câtă asumare civică pe noi, ne simțeam

vânați și cu musca pe căciulă, ridicaserăm brațele în aer

ca în febra de sâmbătă seară sau, mai practic,

de parcă am fi vrut să ne zvântăm la subraț,

era și muzica tare, ce-i drept, iar aburii de alcool

nu ne ajutau deloc să pricepem că inamicul public

era, în seara aceea orice

ca într-un ritual straniu, sau pentru cei educați că

filmul bate viața, stăteam fiecare la rând ca în nașul

să pupăm inelul lui don vito corleone, adio, orice,

huzurul va cunoaște pila, modelele vor intra pe mâna

unui croitor cazon, mi-a făcut plăcere, orice și

când tuna candelabrele se stingeau alternativ

împreună cu țigările și trabucele noastre aprinse

orice este infinitul coborât din sferele înalte în paginile

unei anecdote conjuncturale