rădăcina care crește în mine este poezia,
uneori are gust delicios de profiterol,
să producă energie feminină are rol,
în lumea plină de artă și cultură.

versul mlădios ca o adiere de vânt,
îmi face inima să tresare cu emoții rare,
când este liniște și iubire în cuvânt,
rădăcina extrage seve dulci din pământ.

vreau să depășesc limitele impuse,
să urc cu ea pe spirale de lumină,
cu aripi de taină mă poartă prin văzduh,
să simt mângâierea Sfântului Duh.

da, da, cu poezia lumea e mai frumoasă,
viața devine savuroasă ca vinul bun,
este ca o terapie pentru veacul nebun,
face posibilă fericirea spumoasă.

îmi deschide drumul pe care vreau să pornesc,
însoțită de lumină cu alaiul ei domnesc.