visurile mele lunii i le datorez,
soarelui îi mulțumesc pentru idealuri,
un cântec le-am compus în sol diez,
ecourile lui zboară peste dealuri.

din iubire creez un anticiclon,
să vegheze zilnic peste Carpați,
cerul mi se pare un imens balon,
stele și luceferi îi consider frați.

mă contopesc cu lumina suavă,
greșeli inerente acum le remediez,
gânduri înaripate zboară în slavă,
norii de ceață densă îi parodiez.

vântul se odihnește pe patul de otavă,
melancolia neagră astăzi o repudiez.