stau de veghe
îmi număr lacrimile
ca pe boabele de struguri
care-mi hrănesc gândurile
trupul meu cioplit din
lacrimi este clădit pe
singurătate
cărămizi înghesuite în
inimă pe care
se înalță tristețea
un turn Eiffel de unde
privesc în inimile
celorlalți
să văd durerea care
se cască ca o rană
pe suflet
insecte verzi cutreieră
peisajele roz ale visului
mă scufund în lumină
și beau viață.