îmi închipui că dorm în biblioteca universului,
vreau să îmi întâlnesc visul primordial,
printre rânduri de cărți să găsesc tandrețe fină,
din miezul poveștilor să extrag dulce fericire.

acum ninge uimitor cu frunze, roșcate și aurii,
liniștea se așterne ca o normalitate,
în Țara Sfântă a revenit pacea mult dorită,
lumina blândă se așterne peste libertate.

iubirea ca o plapumă inima îmi încălzește,
este tot ce pot să-i ofer acestei lumi confuze
regret că livada din suflet se desfrunzește,
că toate amintirile verii îmi par difuze.

mi-am cumpărat la târg dovleci să-i sculptez
cu zâmbete largi cu ochii larg deschiși
înseninați de lumina din iriși,
cu multă fantezie eu vreau să tot visez.