e noapte și cele mai lungi vene din corpul meu sar coarda iar
bat clopotele și-acum ca de înviere
la știri s-a anunțat că armata română are nevoie de bărbați
privesc copacii stau înghesuiți își vorbesc frunzele ca la priveghi
planifică unde să cadă unde să se odihnească pe pământ negru sau pe pământ roșu
freamătă se apleacă plâng și ele că atât le-a rămas doar vântul
nouă ne-au rămas pastilele cu lapte și craiul de ghindă din cartea bunicii
ar mai vrea și ele frunzele o noapte stacojie dar gândurile femeilor de la etajul cinci le apasă
aș putea spune ca toată lumea că și anul ăsta plâng copacii mutilați fărădelege
bărbații din armata română n-or să aibă unde să se-ascundă
si-n ochii mei în loc să se așeze praful el curge odată cu uitarea
în foișoare urme vegetale stau ca niște scrisori abandonate pe masă și câteva pisici nemâncate
sar și fug și fac dragoste sub luminile elicopterelor
în noaptea stacojie lumea-i ca un bot de câine turbat mă uit la nasul lui ud și râd
mă uit doar altceva nu fac și el mă tot latră
latră prin somn adânc