Tu spui că iubirea e simetrie,
cafea dulce-n aceeași cană
și pași egali pe trotuare pline de frunze.

Eu cred că-i mai degrabă
un tricou îmbrăcat pe dos dimineața,
când graba e mare
și totuși nu vrei să-l dai jos
fiindcă păstrează mirosul celuilalt.

Îți mai uiți uneori zâmbetul prin buzunare,
pe sub nasturi îți rămân emoții necălcate,
iar cusăturile zgârie puțin
căci, în fond, dragostea e imperfectă la purtare.

Și dacă tresari când lumea te întreabă
„Ești sigur că vrei să ieși așa?”
răspunzi că nu există altă variantă,
că așa se simte bine inima.

Și doar când ne îmbrățișăm
realizăm că se potrivește minunat.
Doi oameni fără etichete
care n-au aflat încă
cum se poartă iubirea corect,
dar știu un singur lucru:
că e mai frumoasă pe dos.