Negru
căzut peste mine
ca o pecete vie
smulsă din cărbunele soarelui stins
mi-a sigilat fragilul alb.

vasul visului frânt
defect primește lumina.

în colivie
păsări negre au cusut
cu aripile lor arse
mărturisiri pe pielea mea.

sub pleoape
miopia s-a întins—
o criptogamă
fără sânge —
spor crescut în sine
durerea încolțirii.

i-am primit identitatea
contract semnat pe întuneric
cu degetele înflorite în lacrimi.

crucea fără brațe
pe care mă sprijin
dormind în tălpile goale
m-a topit
lăsându-mi în locul inocenței
reflecția nopții prin broasca sufletului
m-am privit de dincolo
nu era chipul meu—
aveam doar umbra care gâfâie în mine.

nemărginit în noapte
adânc încolțit
m-am răstignit în Negru.