în sfera unei stele cuvântul scris se-afundă
de-n mâna ta stiloul ți-e așezat de soartă
veni-vor oameni, alții, când șoapta-ți fi-va moartă
să-ntindă peste veacuri ce-ai zis doar în secundă.
a lor privire-n haos din slova ta-i să-nvețe
minciuna lor de viață ca să cuprindă miez
și duhul lor în tine să fiarbă-n frumusețe
ce astăzi, într-o clipă, cu secole-o cutez.
îmi este-mpărăție sub crucea ta în cnut
tot așteptând divinul în iarnă a se naște
de liniștea luminii în adevăr cernut
și este mântuire în primăveri din moaște.
de crist în înviere alerg în șoapta ta
că tu mi-ai dat știința în poezie-a sta.