n-am venit să te mântui omule
numai tu poţi face asta
misia mea a fost să-ţi arăt
Calea Adevărul şi Viaţa
odiseea trăirii şi pătimirii pământene –
naştere cunoaştere de sine şi murire -
o experimentezi pe propria piele
numai că de fiecare dată uiţi
şi eşti nevoit să repeţi de la capăt
mereu sub un alt nume fiu şi tată
îţi duhovniceşti fiinţa celestă
cercetează-te tu eşti calea

te priveşti dar habar n-ai pe cin' nu vezi
infinit mai mult decât cel din oglindă
crucea este semnul tău
dar vezi-i adâncul şi înălţarea
acolo te afli tu cel adevărat
mire al iubirii ce-şi caută mireasa
ascuns sub un morman de euri
de care prin fiecare întrupare
te leapezi şi te primeneşti
vijelioasă iarnă ce primăvăreză
curat şi fără niciun fel de vină
cristul la care fără să ştii te închini

cronospaţialitatea îţi este templu
trăirea - artă a desăvârşirii
prin care sfinţind genialitatea
în mister trup de duh îţi sculptezi
până te faci închinăciune ţieţi
umilule măreţ anthropos
milenii vor trece până vei afla
aceasta îţi este osânda
greşeşte păcătuieşte şi pătimeşte
adună nectarul cunoaşterii de sine
şi-abia la capăt când vei fi păţitul
vei înţelege ce e viaţa