Erai cenușă, pasărea din mine
Reamintindu-și flacăra și zborul,
Țineam în văz luminilor soborul
A-ți haiduci în codru vag hermine.

Cu zarea ta îmi aduceai și dorul
Păstrându-mă-n lăuntrul umbrei line
Pe unde întrebarea nu se-abține
În gândul meu să nu aducă norul.

Misterul iar spinarea-mi încovoaie,
De pus în sfera liniștii poveri,
Zidit e Domnul în pereți de-odaie.

Comoara unui mâine de îmi ceri
Un astăzi într-o clipă se-nvăpaie
Și te cunosc acum mai mult c-un ieri.