,,Varza şi ceapa” de Virginia Stanciu

În cămară, pe un raft,
Gospodina a lăsat
Varza şi o ceapă mare
Să le pună la mâncare.
Stând acolo nemişcate,
Sunt destul de supărate.
Varza sare la scandal
Şi cepe-i spune clar:
- Usturi tare la mâncare,
Şi ai cojile murdare,
Eşti urâtă colorată,
De pământ eşti plină toată!
Nu-mi place mie de tine,
Nu ţi-e locul lângă mine!
Ceapa se uita mirată,
Şi-i răspunde îndată :
- De ce oare, mă jignești?
Nu te vezi şi tu cum ești?
Ai la fuste peste tine
Şi nici nu sunt prinse bine.
Când afară vine o ploaie
Ți-e-ți crapă câte o foaie.
Eşti de-o fustă dezbrăcată
Şi-n butoi apoi băgată
Eşti o varză de murat,
Asta eşti cu adevărat!