frunzele sunt coji de chifle aurii
o pasăre ciugulește din părul meu și mă bucur
de fiecare umbră
sentiment de siguranță
inspir aerul rece ca o viață nouă
și-n el zboară toate parfumurile trecătorilor
de vanilie, de lemn de cedru
de orez cu lapte

aerul pe care îl respir poartă micile bacterii
care au locuit în cavitățile
semenilor mei
aerul pe care îl respir poartă
sute de mii de kilometri
care se contopesc cu mine
dramele vieții
mersul lor în diferite cadențe
și intensități de apăsare
a pantofului pe asfalt
asfaltul e obrazul meu
lacrimile, sunetele
telefoanelor care vibrează
cu mesaje străine de trecut, prezent și viitor

și eu am primit un mesaj pe ecranul alb
ca un epitaf pe cruce nouă
mama e aproape de gara basarab
ținând în mâini o pungă grea
mama
mă așteaptă s-o iau
ce îmi pot dori mai mult de-atât
când frunzele sunt coji de chifle aurii
și încă mai simt în nări
mirosul doamnei de orez cu lapte
e tot ce am putut
visa