Spune-mi iubire, cum devi îndrăgostit
Abstractul orb sădind în suflet primăvară?
Poate să fie un miracol fericit,
Poate să fie o sămânță de povară

Spune-mi, de dragoste poți fi îndrăgostit
Veșnic umblând în căutarea interioară?
Pare greșit, ori imperfectul te-a lovit
Și-atunci e totul o impresie formală

Din toate florile doar una ți-e sortit
Să-ți înflorească la fereastră diafană
Parfumul ei poate să fie otrăvit
De ai noroc e potrivirea ideală

Tu m-ai chemat, când te-ai aprins, și am venit
Nu știu să-ți spun dacă simțind o să te doară
Săgeata zeilor adânc te-a nimerit
Doar buze dulci și mâini fierbinți vindecă rană

Îndrăgostit fiind e totul sau nimic
Dorul îți tulbură gândirea rațională
Te risipești între apus și răsărit
Plutind în vise ai căzut într-o capcană

Eu pot să plec doar dacă tu m-ai izgonit
Dar stau în suflet și nimic nu ne separă
Poate uitarea să te ierte iscusit
Însă plecând tu m-ai văzut ultima oară

Nimeni să-ți sară-n ajutor nu s-a grăbit
Cu nepăsare vor fugi ca de o boală
Deși lumină sunt și totuși m-au gonit
Să nu mai vin aș vrea căci prea mulți mă condamnă