pierdute în chilii sordide
măicuţele sunt neclintite
săpând de zor în vagi stihii
căutând mai acătăr dodii
reflexia de astă dată clar
nu este a nimănui doar vid
iar vadul de lumină e pierdut
pe jalea ce altă dată părea vină
colcăitor mă-nfurii căci doar exist
iar în tumult fiorii îmi dau pildă
mai crasă este vrerea
ce-mi dă să beau amar de ani
iar eu hrănit cu un tablou
m-am dumirit ca un flăcău
că mare este deşănţarea
ce ne-a luat din suflet
ca un făcut ce l-a pierdut
dar întrupându-l nesperat
în nemurirea cea pierdută