Pe lume e sămânța cea de fleacuri
Și existența toată este gândul
În patima minciunilor avându-l,
Se scurg de-a fi zadarnic zeci de veacuri.

Și mii de cugetări și-așteaptă rândul,
Mai beau un vin și trag pe nas tabacuri,
Mormântul mă visează-n triste leacuri
Ieșind din viață unde-i e intrândul.

Ne este de ființă dans de vrăbii
Sub ale zodiilor valsuri reci,
Pe val se-adună stelele-n corăbii.

Și-n mersul tău e praf pe unde treci
În înghițiri de colosale săbii,
Se-arată-n maluri zorii cei de veci.