Flori negre, linii întunecate
Le simt aproape, zboară sub pleoape
Semn de întrebare, ce-i asta oare?
M-am pierdut în a tenebrelor grandoare,
Cad în vârtejuri fără culoare!
Rece, adânc, de aici vreau să fug,
Dar fără să știu în gânduri m-ascund.
Prinsă în șoapte le dau ascultare,
Sunt fără cârmă, mă-nvârt în spirale,
Mintea mi-e în haos fără hotare.
Dezolante imagini în derulare;
Doar liniștea-mi întinde o scăpare
Să pot să nu simt atunci când mă doare.