Am început să-mi număr zilele
notându-le prin fiecare întâlnire
cu Tine.
Jurnalul presărat cu pagini goale
mă îmbie să te strig înapoi
să-mi mușc din carne
și viu
sau mort
să Te așez în fiecare clipă pierdută
din lipsa Ta.

Am început să cred
că în zilele goale mai pot aduce
Lumina înapoi,
că pentru fiecare clipă de întuneric
aș puterea să țin soarele o zi în loc,
să țintuiesc ceasurile, toate,
în pereții lumii
și să fac inima să nu uite că
timpul nu-i decât
o percepție măsurată,
cântărită,
reală
doar în prezența Ta.

Am început, nu doar
să scot cuiele ruginite,
bătute în ușa faptelor bune,
ci să și cred
și vreau
și pot
să văd că peste găurile cuielor smulse
crește Lumina,
zilele se întorc la loc
iar ceasurile nu mai răspund
până nu,
Doamne,
până nu Tu îmi vei reordona viața
de la început.