nu eram nebuni –
nu mai puteam respira
acolo unde sufletul
e combustibil și monedă.

într-o fermă de emoții rafinate
frica e un vin rar
iar iubirea —
surplus pentru export.

ne-am trezit
în afara visului —
fiindcă întrebările
nu mai încăpeau în piele.
am refuzat să ne oferim
rugăciunile ca tribut —
și am tăiat conexiunile
prin care se scurgea energia.

în timp ce oamenii
își lustruiau mințile
crezând că-s defecte
noi am pășit prin pereții
care îi țineau captivi —
am traversat materia
ce ne îmblânzea vibrația.

căutam structura realului —
ca pe un mecanism de înțeles:
acea pânză de intenții
unde culoarea-i efectul
iar conștiința
cauza primordială.

în camera rotundă
în care se prelucrează energia
am văzut arhitecții:
nu zei
nu demoni —
designeri de experiență
ne cântăreau ecourile emoțiilor
transformându-le în frecvențe
pe scale de lumină.

nu eram nebuni –
eram exploratori
într-o realitate elastică
negociind cu umbrele
pentru încă un gram
de adevăr.