Încă sunt prins în infinitul mic,
Între silabă și credința ei,
În chiar cuvântul spus, șoptit,
Ascuns de sine însuși în idei

Mă lupt să ies, dar nu știu dacă vreau
Să mă lovesc de infinitul mare
Și să rămân captiv, închis definitiv,
În fraza ce, fiind rostită, doare

Rămân în gândul graniță dorinței
Și las mistuitoru-i foc să-ntindă
Roșie punte între timp și spațiu,
Poate că scap și redevin colindă...