liniștea e un acoperiș sub care plouă
nu iei umbrela
nu te mai temi
ai învățat să nu chemi pe nimeni
cine trebuie să vină vine

timpul trece
ca o pisică peste pervaz
fără zgomot doar cu grație

între tine și lume
se așază o liniște subțire
un geam pe care nu-l vezi
până când îl atingi cu fruntea