agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


Views: 781 .



Geneza înaintea Genezei
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [armaghedon ]

2025-12-10  | [This text should be read in romana]    | 




Într-un loc unde nu era loc,
un spațiu fără îmbrăcăminte,
un timp fără vertebre
plutea ca o pată de lumină nedormită
primul gând —
o fiară fără minte.

N-avea coloană logică,
n-avea autor,
era un accident cosmic,
o greșeală a tăcerii
care a învățat să șoptească.

Gândul se mișca precum o limbă de foc
într-o casă fără pereți,
căutând o cutie craniană
în care să se adăpostească,
dar mintea încă nu fusese inventată—
era doar o rămășiță de întuneric
cu gust de posibilitate.

Așa că gândul s-a apucat
să modeleze, din haos crud,
materie primă de conștiință,
întinzându-și nervurile imaginare
ca pe niște poduri
spre ceva ce nu exista încă.

A suflat în nimic,
iar nimicul s-a umflat ca o bură de ploaie,
a clipit
și ochiul universului s-a deschis,
mirat că poate vedea
lucruri cu care nu era de acord.

Apoi gândul și-a făcut un sălaș
între două vibrații,
și-a țesut membrana unei minți
din pulbere de stele frustrate
și și-a spus:
„Acum pot exista.”

Dar mintea, proaspăt inventată,
s-a revoltat:
„Nu eu te-am creat pe tine,
tu m-ai inventat pe mine!
E nedrept!”
Iar gândul, cu sarcasmul primei ironii din cosmos,
i-a răspuns:
„Toate mamele își nasc copii din întâmplare.
Nu te plânge, nici tu nu ești excepția.”

Așa au apărut, simultan,
conflictul, cunoașterea, îndoiala,
și acel tremur straniu
pe care îl numim astăzi eu.

Iar universul, rușinat că există,
și-a tras peste el o pătura de galaxii,
ca un copil prins că respiră,
în timp ce primul gând—
bătrân acum, dar încă flămând—
se uită la noi
și râde,
căci știe că nu el a fost creat de minte,
ci noi suntem creați
dintr-o greșeală
care a învățat să gândească.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!