un strigăt vine din adâncuri,
se ridică încet spre munți, spre nori.
fruntea ta e un desen de abur,
degetele tale
clape din care cad ploile.
pe drumul spre mine vin frumoasele morți.
le aud tălpile trecând prin sânge,
îți lași tăcerea pe umerii mei
o pelerină udă.
în palme îți caut pulsul,
sub piele,
o lumină care respiră.
un strigăt coboară în adâncuri
și se stinge, părăsindu-mă.
un ecou se desprinde din mine —
rotund, fără glas,
un câmp de cenușă
în care îmi caut numele.