privesc albina
de pe marginea paharului,
cu paiul între buze,
umplându-mă cu zbor.
atâtea decenii s-au scurs
iar ea încă mai vrea
să-și încheie cursa,
purificând trupul
în timp ce pendulează
ca o limbă de ceas de perete
între două zerouri.
eu mai am
un singur duel
și o exfoliere
până voi exclama, dezgolit:
tăcerea