zidurile tac
conductele fac gargară
cu toxinele pământului
îmbâcsit.

îmi umblă zeii,
îmbătrâniți, diabetici.

ies din mine,
disec plămânii și inima,
scot oamenii,
zeii,
îi înghesui
într-o pungă sfredelită

o lepăd lângă
o poartă,

mă îndepărtez
privind
din când în când
înapoi.