Unirea dintre noi se face-n buze
Și în neobosirea dintre brațe
Iar când în brâu e Șarpe să ne-nhațe
Divin uman îl duce să se-amuze.

Când ne-ntristăm în ochi sunt lacrimi hoațe
Ce curg pe-obraz cu riduri drept ecluze
Șirete diamante-s călăuze
Corăbiei de-alint, cât mii de-obrațe.

Și parcă tot te-aș năluci pe tine
Să-mi fii doar o fantomă în oglinzi
Să nu te am acolo pe retine.

Că tu din trupul tău pieire vinzi
Și Mărul tău m-aruncă în suspine
Că, Evă,-n Frunză-s printre cei murinzi.