Zăpada, zahăr pus pe prăjitură
Iernatică, pe plozi îi duce-n hazuri,
Necunoscând tristețe și necazuri
În noi copiii ger ne străbătură.

Un dulce de omăt ne face nazuri
Când te grăbesc spre dragoste și ură
Cununile un popă ne înjură
Și luna luneca pe gheață-n iazuri.

Plăcintele de nea erau ca varul,
Albite în cuptoarele de frig,
Bătrâni interiori ne simt calvarul.

Din mine pruncul ce am fost îl strig
Că numai el îmi are-n pieptu-mi jarul
De rece când mă strâng în pat covrig.