N-am vrut niciodată nimic,
N-am luat cu forța sau cu sila,
Orice făceam, purtam profund
Umilința și mila.
Și de există sus vreun zeu,
Să fac retur la viață,
S-o țină ascunsă până când
Îmi va da o povață.
Ficat mai am, și coaste am,
Dar tot nu sunt un sfânt,
Umblu pribeag, mic și uitat,
Veșnic pe acest pământ.
Iar în uitata căutare
Mai am un singur gând:
Abia aștept să plouă iar,
Să pot și eu să plâng.