cu buzele roșu căpșună,

cu ochii închiși,

în apă neîncepută îți sting nouă cărbuni

ca nouă gărgăuni

pe linia îngustă a vieții din palmă.

unul îmi scapă îl prinzi cu buricele degetelor

în nări îmi urcă miros de busuioc și terminații nervoase,

aud cum sfârâie în ele dorința pierd șirul

descântul mi se topește păcătos pe buzele tale

îmi treci încet pe coapse silabisești ceva rar și neînțeles,

cu gura înmuiată în apă descântată aduni litere

una câte una

le treci frământându-le, răsucindu-le,

alungându-le până dincolo de căptușeala fragilă a plexului solar de unde,

ca într-o pădure tropicală,

un roi năucitor și flamboaiant de nimfalide răsare

prin pielea mea ispititoare de drăcoaică

cu buzele roșu căpșună

-

(N.A. Textul de față este reeditat, varianta inițială fiind textul ”Prin pielea mea de drăcoaică”)