Hybris

Avem pretenția că suntem perfecți,
Fără pată, chiar lipsiți de defecte,
Că suntem briza rece-a unei dimineți
Pe care noaptea n-a dorit să o aștepte.

Suntem icoane vii în ochii noștri
Și merităm tot ce este sub soare.
Într-ale lumii noi suntem maeștri,
Iar voi — doar umbre trecătoare.

Ne-am făcut scop din propriile vise
Și-am vrut să fim mai sus ca zeii,
Să devenim actorii unei lumi rescrise,
Unde și tronul… l-au furat ateii.

Iar când se sparg oglinzile proscrise
Și de pe față măștile cad lent,
Rămânem goi, cu sufletele-nchise,
Privind ruina ultimului regret.