Compusă în comemorarea actorului Robin McLaurin Williams


Când filmul stins, nezis cuprins a prins,
Când viața-i parcă doar, un drum învins,
Precum e calea, unui soldat distins,
Cu umerii gradați iar, sufletul desprins,

Flămând a degusta, din vieții manuscris,
Da-n adevăr era, doar gust de var încins,
De-o gură de artă, saliva-n a savura-nadins,
Tânjea deolaltă suflet trist, în a fi extins.

Însă dinamism noi căutăm, nu clar cuprins,
Din incipit să tot, acumulăm să fim de neatins,
Corpul să-l venerăm devenind, de nedistins,
Purității suflet, rămânând doar condescins.

Încearcă El mereu în fel, dar e în chip respins…
Schimbare-i ultima-n meniul, de gustări prelins,
Iar când ne simțim, tot mai de neînvins,
Suflarea-i fulger din topor, conștiința a reaprins!

În boli, pierderi dureri- secheli, El s-a pretins,
Căci limitat e timpul ... între lumi e întreprins,
Oricâtă trezire, subtil ar avea de subîntins,
Viața rămâne tot… un vis de neînvins.