am întâlnit un papagal verde pe bancă în parc;
nu-l învățase nimeni să vorbească,
așa că doar ne-am privit.

am dat binețe fetei
care vindea fructe seci
și mi-a răspuns cu un surâs într-o dungă
și-oleacă escapist
și zâmbetul ei a intrat pe traiectorie de coliziune
cu ochiul meu cel trist
- pe ăla care poa’ să râdă
nu l-am mai luat cu mine,
l-am acoperit cu o glugă,
să nu mă facă de baftă,
să nu rânjească fasolea
ca proasta la tirist

băi, pur și simplu nu aveam curaj,
că încă nu-mi spusese nimeni:
bravo, ai o corolă de ametist
sub bolțile matale de cer negru
- și bașca și un pix în plisc