e‑atât de nasol
nu‑i nici iarnă
nu‑i nici primăvară

cât poate fi de plictisitor atunci
când nu‑ți place ploaia
când nici nu ai cu cine număra banii
ori cu cine să faci
vreo alceva
vreun altceva

nici să tai frunze câinilor măcar
pentru că nu ai de unde
pentru că te oprește ploaia
pentru că ți‑au pierit toate chefurile

cam așa‑i în postul Paștelui

de ce m‑aș lăuda cu bunele
ori cu păcatele
lauda nu‑i și ea
un păcat dintre cele multe

mai bine să trec la treabă
la săpat
greblat
făcut curat în grădină
fără grabă

de sub garduri dau urzicile
pe copaci urcă furnici
zambiluțe printre frunze
dau parfumul fără scuze

fără plictis
lent‑cu‑spor
nu mă simt deloc nasol