Băi, ai să râzi
spuse ea în timp ce se așeza pe comodă,
iar eu îi priveam coama burgundă
avea un ochi albastru sidefat și celălalt roșu mat
ca o păpușă pe care nu a vrut-o nimeni
de fapt

hai băi că nu
se citea pe fața mea de cățel trist
lăsasem la ușă
panopliile caricaturale
armele colosale
juma’ de suflet
un picior de lemn

și acum șchiopătam
fără pic de jenă
în timp ce încercam să îmi păstrez calmul
și morga mea eternă

de parcă fugăream cu o scobitoare-n farfurie
măsline coloniale
și-o carne de vânat incert, uimit

oricum nu aveam să mănânc în seara aia
nici lacrimi, nici pâine

doar să mă recompun
din cadre în mișcare
în cădere
în puncte de suspensie
și un semn mic de exclamare vârât pe sub ușă
înainte să ne prindă noaptea
- sau vinul
de încheieturile de la mână