visez uneori cum invizibilă

mă strecor prin lume

pe umeri purtând

amfore



pe umărul drept apa morții

să pun la loc toate fețele

existenței mele umile

care n-a vrut niciodată

să tulbure



pe umărul stâng apa vieții

aproape de inimă pregătită să-nvie

pe rând toate stările



de rău și de bine de drag și de dor

de destul



de vântoase
chemate să vânture



indigo cel zălud

suflet nud

pus în vers

fără majuscule