întâmpin zorii, blânzi, liniștitori,
au țesut pentru mine mantie de lumină,
mi-au acoperit tăcerea cu speranță aurie,
din șoapta lor se naște solara bucurie.

sorb picuri de rouă din căușul zorilor,
să-mi ostoiesc setea și nesomnul cernit,
acest răsărit este noul început îndelung așteptat,
să urc în lumină cu visul răscumpărat.

cântecul mierlei îmi amintește că pot să zbor,
ca Pasărea Phoenix născută din cenușă,
toți zmeii de pe cerul meu să îi dobor
și morții o țepușă să-i înfig în piept.

prețuiesc viața mai presus de litera de lege
și sufletul mai poate iubi, ierta și înțelege.