Pe aceeași linie,
stăm față în față,
ca doi acrobați
sub cupola unui circ,
mergând unul spre celălalt,
fără să ajungem
prea aproape
pentru că altfel,
aplauzele publicului
s-ar opri
ei vor să ne vadă acolo sus
încercându-ne fiecare norocul,
între cei doi stâlpi înalți
ca două cuvinte
care nu au fost
rostite încă
în echilibru
deasupra viselor noastre.